bloguldesefe
The book started great, a dark military fantasy about an autistic (human) Terminator released upon an unsuspecting world, with violent and hilarious results. I absolutely loved that, but then the author (or the editor) decided to keep introducing YA unoriginal characters, to turn everything into a much blander epic fantasy and to concentrate on the flirting. She (the author) lost me completely half way through. Also, her unique choice to constantly use multiple POVs in the same scene/page was disconcerting and felt amateurish (I never met anything like this). I was really excited at the beginning of the book and increasingly disappointed as it moved on (into YA, esentially). I hope miss Kade will eventually move into fantasy for adults, cause I would certainly be a fan.
90% manual de motoare, macarale și rachete a la „realism socialist” - ce-i drept, detaliat, imaginativ tehnic în stil de anii 80, cu pistoane și asemenea, și aparent funcțional, nu stil mambo-jambo. De aici cele 2 stele.
În rest... plictis maxim, filosofie semi-religioasă de trei parale, cam multă depresie a autorului, o urmă vagă de poveste prost închegată (vreo 10% din carte), un singur personaj foarte slab dezvoltat și folosit, restul fiind doar niște nume fără vreun rol, caracteristică sau utilitate în afară de a da replici greoaie - plus un final de-ți vine să-ți bagi plua în ea de viață (se crede mult prea deștept pentru omenirea asta și se confirmă - eu cert nu am înțeles nimic, deci pentru mine chiar a fost prea deștept).
Apropo, semi-spoiler. Teoretic e SF de prim contact. Practic o vagă tatonare are loc de abia în ultimele 50 pag din 403 (!!), iar contactul în ultimele 2 rânduri și atât. O așteptare care nu a meritat deloc.
O corvoadă de citit și după mine fără nicio valoare literară sau sefistică, ceea ce m-a uimit, fiindcă pe Solaris l-am considerat de 5/5.
Nu o recomand decât celor mai mari dușmani ai mei. Am câțiva prin roSF, sper să o citească :D
I. Uluitor de plictisitoare - se simte ca un curs, dar deloc interesant, ceea ce la gusturile mele nu credeam posibil pe tema istorie.
II. Autorul, cu o orientare de “noua stânga”, se chinuie 600 de pag să tot repete, fără argumente clare (în general nu se înțelege clar nimic în această carte), că: 1. Asia și lumea islamică nu au fost niciodată inferioare în absolut nimic Europei (și pe deasupra toate imperiile musulmane erau un paradis ceva greu de crezut) și SIMULTAN 2. Au fost victimele europenilor, care i-au lovit prea tare și prea prin surprindere, de prin 1600 încoace vreo 3-400 de ani.
Eu am rămas grav nedumerit cum e posibil ca grupul micuț numeric E să subjuge samavolnic grupul enorm de mai numeros A+Is, fără să-i fi fost superior cumva, măcar științific?
Dar pt autor nu logica e importantă, ci corectitudinea PC cu orice preț...
Cartea aceasta (scrisă în 2003, între timp situația s-a agravat enorm) lasă un gust incredibil de amar (și înspăimântător); șocant pentru mine a fost că lectura ei s-a simțit fix la fel ca numeroasele memorii din gulag sau despre persecuțiile staliniste pe care le-am citit - în esență, răul profund și formele sale de exprimare erau fix, fix aceleași și uitam frecvent că nu citesc despre 1937... ceea ce este înfiorător (rușii par bolnavi incurabil și generalizat de cel mai profund rău din istorie și cred că occidentalii nici măcar acum nu realizează cu ce metastază contagioasă fac afaceri).
Bonus: mi-a schimbat perspectiva asupra războiului din Cecenia, chiar și eu înghițisem propaganda cu „cecenii islamiști răi, rușii au făcut ce au fost nevoiți să facă”. Nici vorbă...
De ce doar 3/5? Autoarea era jurnalistă de investigație; partea de investigație i-a ieșit incredibil de bine, la câte ițe și rețele divulgă aici cu nume și prenume (și au omorât-o pentru acest curaj); dar partea de jurnalism nu: cartea-i o colecție de vignete, scrise fiecare absolut mediocru (nu are „condei”) și uneori plictisitor și pierdut în detalii inutile; iar acestea nu sunt asamblate în nimic, cititorul e lăsat să tragă singur concluzii, dar ies dezlânate, fiindcă nici mozaicul conturat nu are niște linii definite.
Subiect fascinant și practic „virgin” pentru noi, dar:
- cartea e slab scrisă: fragmentată, nestructurată, o mulțime de nume și fapte aruncate la grămadă, fără a fi așezate clar pe campanii, sau persoane, sau oricum altfel; plus niște „poiezării” și penibile literar (metafore, descrieri și comparații a la clasa a 4a), și total nepotrivite într-o carte documentară;
- și absolut catastrofal tradusă: uneori ghicesc cu greu ce or fi vrut autorii să zică, mai mult din context, alteori sunt fraze care efectiv nu au sens sau se contrazic de la o propoziție la alta (un nene în același alineat ba e bolșevic ba-l urăsc bolșevicii); bizar că par traduse din engleză, nu finlandeză cum scrie pe carte: de exemplu se menționează că niște nobili și-au donat „premisele” pentru colonizare, fiind evident vorba de „premises” din engleză, care aici are clar sensul de proprietăți, moșii. Nu mai vorbesc de vapoare „doborâte” de submarine și așa mai departe...
(plus că în mod tot bizar, toți idealiștii de dreapta par fasciști și criminali de război pentru acești autori, iar bolșevicii sunt doar numărați ca victime, sărăcuții - dar nu am ținut cont de aceasta la notă, o fi înclinația mea anticomunistă prea înverșunată).
Nu recomand.
Nu voi mai cumpăra vreodată ceva de la această editură. Care, apropo, nici măcar nu a pus cartea pe GR de moderni ce sunt, am pus-o eu, aștept să mă plătească pt muncă...
The good: very good, straightforward easy to read story. Excellent description of what it feels like to be a slave/pet, an inferior people (technologically and maybe also ethically), a “tolerated” different race, a woman. Very good anthropological POV of discovering a different society and civilization as an outsider, even if welcomed (but still an alien). Excellent description of the dilemma for collaborators with a benevolent occuppant (but still an invader): should we trade our violent, murdereous freedom for a better, but less free future?
The bad (therefore not 5/5): a TOO straightforward easy to read story. Meaning it only deals with the human MC POV and completely lacking any social depth for the aliens (no history, religion, beliefs, plots, different parties). It feels like Shogun without the intrigues and civil war, just with the love story and the adaptation to social rules.
Still, overall a very good book, I will start book 2 right away. This one reminded me strongly of Ender, but without the war, just the relentless training and the social ejection by his/here her peers.
The first 60%: amazing and detailed worldbuilding with really original and fascinating ideas. No real story, to be honest, and the female MC is completely passive (in truth just a witness, never a real factor, always pushed around by others), but the sense of wonder more than makes for that. Loved it. The next 20%: endless and boring introspection and inner MC doubts, plus thick packets of infodump served exactly as infodump: the MC, and therefore the reader, simply receives episodes of explanations from the past. Still no story, too many unintersting and unidimensional SC, and too much jazz references, unfortunately (I love blues but really, really hate jazz)... At 80% i couldn't cope with the slugging boredom anymore and gave up. A hugely wasted opportunity of an amazing scifi world...
Un puzzle fragmentat și straniu (în mare parte doar un teanc de rapoarte și comunicări), dar care la final chiar se leagă într-o imagine coerentă și oferă un twist neașteptat. Pe de altă parte, o carte care se poate citi în dublă cheie: ori ca un sf policier captivant (dosarele X a la rousse) despre securiștii cei buni din viitor, care suspectează că altă specie (Pelerinii) interferează cu omenirea și se confruntă cu întrebarea: “cum poți depista prezența cuiva deghizat fix ca noi, dar care gândește altfel, la alt nivel? Și cum ne manipulează?”; ori ca o carte disidentă, deghizată, despre paranoia sovietică, securiștii cei răi care ne urmăresc până și acasă, văd agenți imperialiști peste tot și-i persecută pe intelectuali... da, tot fiindcă “gândesc altfel”. În ambele versiuni, la final Lenin (cu alt nume), se hotărăște să nu mai moară... (pt. cei mai puțin pasionați de Urss: moartea lui Lenin a avut ca efect nefast ascensiunea lui Stalin). Recenzie curând pe bloguldesefe.ro. Plus un citat, tot valabil în ambele chei de citire: “Unde ați mai văzut progres fără șoc, fără amărăciune, fără înjosire?” Take that, KGB!
Cartea este de fapt o colecție de compuneri, că altfel nu merită numite, dintre care 3-4 bune, inundate de vreo 20 complet amatoristice, cu abordări de diletanți. Foarte multe se bazează efectiv pe opinia autorilor și atât, multe pe surse ridicole (ex articole din tabloide despre Churchill sau, la Rommel ... pe o singură mărturie, a unui amărât de căpitan... din armata inamică!!!!). M-au luat emoțiile când am văzut că lipsește de la final lista de surse documentare, care la cărțile istorice are de obicei zeci de pagini - și din păcate îngrijorarea s-a confirmat. Plus că este dintr-o perspectivă limitat franceză (de ex. în privința războiului din Pacific art incepe cu faptul că nu a fost relevant în Franța... no shit Sherlock), în condițiile în care Fr a fost irelevantă în ww2 și sunt celebri că și-au falsificat și exagerat grav istoria pe temă, și se simte puternic și stângismul autorilor. Per total, nerecomandat, nu dați banii pe ea.
Vă spun sincer că nu am înțeles nimic.
Adică da, am înțeles, ca și la Lunea începe sâmbăta, ce critică și ironizează din URSS-ul de anii 60 -doar că nu ar trebui vândută ca SF, ci ca roman social, parodic, ironic etc. De altfel, nota de 2 stele pentru această perspectivă este, ca SF mi-ar fi greu să dau și una.
În rezumat, ca SF nu are nicio noimă („nu face sens”) și nu oferă nimic, este doar o colecție de dialog absurd și descrieri inutile, prea lungi și prea dese. (partea cu Candid e ceva de dat cu capul de pereți sau aruncat romanul. Am preferat opțiunea 2).
Pentru context, precizez că: Picnic la marginea drumului mi se pare și genial, și excelent ca SF; Valurile liniștesc vântul foarte bună și bunicică și ca sf; Greu să fii zeu mi se pare doar bună și funcționează și ca SF; Lunea începe sâmbăta nu mi-a plăcut și nu e nici ea real SF, dar e ceva mai bună ca roman umoristic.
Am citit versiunea Nemira 2022, dar nu apare pe GR.
Pierde o stea pentru că antagonistul este exagerat de caricatural și deci nu poate fi credibil, dar în rest, deși oarecum simplistă și din perspectiva de azi complet previzibilă de la un capăt la altul (ceea ce nu era la vremea ei), este surprinzător de captivantă și eficientă în a transmite emoții și aborda teme “grele”. Totul în 125 de pagini, dar nu se simte prea scurtă, e perfect dimensionată pentru intrigă. Mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. Recenzie pe bloguldesefe.
Titlul este înșelător, fiindcă Stalin apare extrem de puțin și indirect, iar cartea nu e de fapt despre savanți în general, ci aproape toată despre biologi/agronomi. Pe acea nișă, în schimb, chiar e captivantă, abordând mai puțin teoriile propriu-zise și mai degrabă oamenii și motivațiile lor, sorțile evident tragice și pe larg celebrul “război” Lisenko vs genetică (din nefericire câștigat politic de Lisenko, cu prețul morții de foame a milioane de sovietici și a distrugerii științei și economiei).
Starts up Witcher like, which felt great, then goes full Green Knight, which could have been good... but ends up boring, with endless not-so-good dialogues, weirdely inconsistent MC, way too little of anything else except dialogues (feels much like a theatrical play, actually) and annoying/ forced not revealing any hint for the mystery, just in order to make the novel exceedingly long. Good potential, but quite badly wasted opportunity. A pity...
Much more readable than Erikson (and more enjoyable than many reviews suggest - for example I liked the writing), but also more generic as a fantasy. The Malazan mithology and world still felt overburden for me, though, even in this simplified form, so now I can definitely say I am not a Malazan fan in any form and abandon any further attempts in this world.