Jumătate de Rege

cartea este bună, dar pentru mine a fost o dezamăgire. Fiindcă sunt fan Abercrombie după trilogia Prima Lege, aveam așteptări foarte ridicate, iar acestea nu mi-au fost confirmate decât parțial. Mai exact la scriitură, unde rămâne un stil pe care eu îl consider perfect: clar, alert, fără fițe, dar și fără ”cârlige” a la Hollywood.
Pe de altă parte, în Prima Lege aveam o lume originală, aici avem fundal viking, de parcă nu m-ar fi terorizat destul moda asta în ultimii ani peste tot, de la filme la jocuri; aveam acolo personaje memorabile pe care le țin minte și acum (Glokta, Logen, West, atât de vii, atât de umani!), aici am personaje fără adâncime (Rulf, Jaun), șabloane tipice (cel principal, Yarvi, puștiul care are o problemă, dar trece peste ea! of, vai, ce frumos și banal!) sau de-a dreptul reciclări (Sumael este Ferro, nici măcar la culoarea pielii nu s-a schimbat). Din păcate, nici povestea nu e deloc memorabilă: o s-o uit imediat ce termin trilogia, spre deosebire de Prima Lege. Totul e mult mai superficial și aș fi înțeles dacă erau invers, întâi să fi scris asta și după maturizare pe cealaltă; așa, Abercrombie a făcut un foarte mare pas înapoi, probabil pt vreo ofertă bănească cu deadline, altfel nu-mi explic... Per total, o carte pe care am citit-o cu plăcere, dar o voi uita cu repeziciune.
PS: m-am întors la recenzie, după un an, ca efect secundar al citirii ”Prințului Spinilor” de Lawrence. Voi adăuga o stea în plus ”Jumătății de Rege” - practic cele 2 cărți sunt alternative construite pe fix același schelet și comparativ îmi dau seama că Abercrombie a construit o lume funcțională și niște personaje memorabile, așa că am fost nedrept cu el față de concurență.