Fraier de București

N-am simțit-o. O fi hăul generațional sau cinismul meu milenial. Am insistat până pe la 80% dar tot straniu mi-a rămas gustul.
Poveștile n-au o tușă inedită sau memorabilă în vreun fel ca scriitură. Și mai tragic, nici foarte amuzante nu le-am găsit, în ciuda promisiunii de pe coperta 4 și a motto-urilor de la început. În esență sunt banale și cred că într-o formă sau alta sunt replicate de majoritatea dintre noi, in jurul acelei vârste.