Fără instrucțiuni de folosire

Cum zice și subtitlul, e o colecție de căutări personale. Având aproximativ aceeași vârstă și trăind în aceleași vremuri cu autoarea, pot spune că mă bucur să regăsesc o perspectivă a femeii mileniale din România, cu toate problemele și provocările presupuse de această realitate. Ioana își descoase prieteniile, relațiile (more or less) eșuate, familia și problemele de acolo, și într-o proporție mare, cariera și modul în care își înțelegea job-urile ca pe misiuni personale. Într-un spațiu mental cețos și adesea stăpânit de haos, se regăsesc experiențe tulburătoare, cu abuzuri, cu frământări și răni care revin periodic la suprafață. Dar vestea bună e că Ioana e o luptătoare și descoperi, treptat, că își găsește mereu forța să meargă mai departe, își găsește curajul să ia inițiative profesionale, lucrează la sine, își menține prieteniile și în general devine mai puternică. Arcul textului o duce spre final către o poziție evident mai bună, în care se înțelege pe sine și se acceptă, fără a mai căuta să se definească sau să se valideze din exterior, din alți oameni sau din munca ei. Se simte permanent cum Ioana evoluează, și e absolut firesc să o urmezi și să te bucuri pentru ea, după fiecare pagină.