Dolores Claiborne

un SK atipic, nefiind nici horror, nici cu elemente supranaturale.
Nu e horror, dar este despre oroare - grozăvenia de a fi sărac și lipsit de șanse, iar dacă asta pare rău, există ceva și mai rău: să fii sărac, lipsit de șanse și femeie. La îndemâna agresiunii de diverse feluri a celui care-ar fi trebuit să-ți fie apărător, dar găsește în alcool cheia spre abisurile sufletului omenesc. Oroarea de a trebui să-ți găsești în suflet propriile tenebre pentru a-l opri - și apoi a plăti prețul.
Excelent, mai ales că este un monolog de la un capăt la celălalt (îmi place acest stil narativ) și totuși te conduce prin două povești diferite, prin mai multe minți și prin ani de zile de relații, păstrând și niște revelații neașteptate pentru sfârșit (pe lângă cea evidentă).