Cele mai frumoase reportaje

Pe domnul Ilișoi l-am cunoscut de la radio, unde venise cu niște povești delicioase despre bețivi. După care am răsfoit internetul cu numele său și mi-a devenit tot mai drag - site-ul e plin de povești frumoase și vizibil muncite din greu. Apreciez că nu a spoit realitatea în tușe mai roz decât ar fi cazul, a prezentat prin toate ce a scris, o Românie cât se poate de reală - dură, nemachiată, ciufulită, ca abia trezită din somn. Înfloriturile și culorile sunt doar in stilul scriiturii, nu în faptele relatate.
E prima carte pe care o citesc de-a dânsului, dar presimt că nu va fi ultima. Am să fac aici un pariu cu mine. Acord deja 5 stele deși am citit doar câteva pagini. Presimt că va fi o lectură irezistibilă, genul care nu se citește ci se ronțăie cu nesaț. Revin eu în caz de așteptări dezumflate, la final. Dar ceva-ceva îmi spune că nu va fi nevoie.
Edit la terminare : nu pot decât să spun că e și MAI BUNĂ decât mă așteptam. E intensă, te ia cu plâns, te ia cu râs isteric, te ia cu de toate, ca la carusel. E exact așa cum e și viața.