Arhanghelul Raul

A fost prima carte citită de mine ce se încadrează și în categoria SF. N-am fost niciodată fanul genului. Dar cartea asta nu m-a dezamăgit deloc. Lectura a fost ușoară, am citit-o în vreo 3 dimineți și după amiezi adunate, în drumul dintre muncă și casă. Nu știu dacă ar fi trebuit sau nu, dar cartea asta m-a făcut să râd sonor în public, cu poftă. Absurdul său se combină în armonie cu lenea, corupția și miserupismul românesc. Adăugarea tuturor acestor ”românisme” printre detaliile unei povești suprarealiste mi s-au părut nu numai sarea și piperul, ci și knorr-ul, busuiocul, boiaua, și tot ce mai pun oamenii în mâncăruri ca să le dea o aromă aparte.

Cartea este bine împământată în fibra noastră românească, până în acel punct în care chiar și tradusă, n-ar putea fi complet înțeleasă de un străin.

Overall, o carte amuzantă, captivantă, zic eu că e bună pentru a începe categoria SF. Ușor de citit, imposibil să nu găsești măcar un lucru amuzant în ea.