Radu Muresan
Mi-a adus aminte de Batranul si marea, o calatorie de gasire pe sine, foarte scurta, scrisa de un maestru al literaturii, doar ca de data asta mi-a pasat de calatoria lui Siddhartha si nu s-a simtit lungita (ce-i drept, Batranul si marea se intampla intr-o barca si nu prea ai ce face inafara de monologuri).
“Una dintre c??r??ile cele mai bune, mai adev??rate ??i mai complexe ale lui Jo Nesb??.” (buna gluma)
Tinand cont ca aceste povesti se bazeaza mult pe plot twist-uri, astea au fost printre cele mai previzibile chestii vreodata. Apare un personaj “Asta e cartita, gata” si ma rugam sa nu fie acel personaj... dar chiar el a fost --“Iubirea” a fost asa de fortata (cea dintre Sonny si un alt personaj, deoarece la Simon cu Else chiar am simtit ceva). In mijlocul unui manhunt, baiatu meu se gandeste sa faca nebunii --
Sonny cateodata pare perfect si face totul ca la carte... nu, ma plictisesc citind infractori care nu au facut asa ceva in viata lor, dar dintr-o data sunt cei mai buni, iar un singur politist dintr-un sediu intreg stie la minut ce se intampla. Poate ca m-am uitat la prea multe filme si seriale politiste, orice e posibil...
Totusi, nu pot sa spun ca nu mi-a placut, tinand cont ca am citit 200 de pg. intr-o zi =))
Intre Children of Dune si God Emperor of Dune, time gap.
Intre God Emperor of Dune si Heretics of Dune, timp gap.
Prima data m-a deranjat deoarece in fiecare carte apar personaje noi pe care le vedem doar in acea carte, dar ca sa dezvolti universul acesta, iti trebuie acesti ani lipsa. Herbert nu a dezamagit nici aici, iar la cum se termina cartea... phew, abia astept sa incep Chapterhouse: Dune.
Nu mai stiu in ce clasa am primit cadou o carte de zicatori, stiti voi, cu animale si toate cele, iar cartea asta fix asa s-a simtit... doar ca are 100 de pg. nu 5-10. Poate ca nu a fost momentul potrivit sa o citesc si undeva in viitor o sa imi dau seama cat de genial a fost Hemingway, dar momentan, nu am fost impresionat.
Unul dintre regizorii mei preferati (Villeneuve inca e #1), unul dintre cei mai constanti regizori cand vine vorba de calitatea filmelor (poate ca cel mai constant) si totusi, cartea nu e de 5/5... oare de ce. Cand o persoana vine si se crede mai presus decat toata lumea, ma cam deranjeaza. Desigur, inteleg ce vrea sa spuna si cateodata sunt de acord cu el ( sa fiu sincer, si eu am episoade de narcisism, dar imi revin destul de rapid... sper), dar in foarte multe pasaje se comporta ca si un copil caruia i s-a furat acadeaua si e frustrat pe societate. Era destul un capitol despre “regizor = Dumnezeu / audienta = prosti”, dar nu s-a putut abtine sa nu se dea mare :)
