Pentru World War Z i-am dat 5 stele autorului, dar aici a comis-o. A avut ideea tâmpită de a ne prezenta povestea prin intermediul unei MC care este cretină, incultă și enervantă, iar restul galeriei de personaje variază între penibile și enervante, fără ca măcar vreunul să se simtă credibil, o posibilă ființă umană reală. Evident, în aceste condiții nu are cum funcționa un horror, fiindcă nu am emoții pentru soarta personajelor ci, dimpotrivă, sper ca și autorul să pățească același lucru...
Mi se confirmă încă o dată că între mine, nautilistul, și Armada există o nepotrivire uriașă de caracter.
Not really a 10/10 book, but definitely the fantasy book I most enjoyed reading these last 2-3 years.
It has an Abercrombie feel in its worldbuilding and a Black Company in its characters and it might be described, as many did, as fantasy Peeky Blinders. It might also be described as 85% grimdark (not full cause there are clearly good guys and bad guys and the good guys win) and, even though not that complex, it is not simplistic, either.
It is for me much, much better than Locke Lamora, but it would definitely appeal to that series' fans (as to Brent Weeks ones and definitely Cook's).
It also sports a truly diverse cast which for once does not seem forced fed to the reader just cause it's a must, like in most fiction lately, but naturally occuring.
Recommended. I'll start on the sequel right on.
This being the first of a 4 volume collection, it includes the earliest (and inherently weakest) of Lovecraft's works. For the modern reader, these are a rather dragging, slow, not that enjoyable reading experience. Plenty of “woe me this and woe me that”, “oh, the indescribable horror!” (and it truly is not described at all...) and “some people know some dark secrets, but they keep them to themselves”. Plenty of 1800s heavy-handed dark atmosphere, but not that much actual story (usually none, to be honest). I still love some Lovecraft stories, but not those in this volume (which I found simply annoying, pardon my heresy).
I Ioved the fact that Royce and Hadrian are a collective Geralt of Rivia (they are actually called the Riyria), even taking on monster hunting contracts. I also loved how believable they (and others) are as characters, the good twists and large amount of doubt about the truth and how, RR Martin style, evil characters gradually prove grey. I also liked the clean, if unmemorable, writing style.
I did not love, though, how bland the world is (your typical “15th century medieval England” already read a 1000 times before in fantasy), how straightforward the stories are (each of the 2 books is actually just one linear plot) and how the author tries to keep some fairytale/YA elements up front (especially the princess Arista POV), probably inserted for the younger audience.
All in all, a really good book, recommended; but not complex enough for me to read the rest of the series, even though I'll truly miss the thieving good-hearted couple (but none of the other MCs).
Grafica mi s-a părut foarte bună (e ceea ce înțeleg prin BD, nu manga sau DC/Marvel) și cu o subtilitate cromatică eficient folosită pentru a transmite stări. Adaptarea cărții e foarte ok pentru un mediu narativ destul de superficial in potențial (BD-ul) și nu numai că nu pierde mai nimic, dar pentru mine (care am citit cartea) e chiar exces de informație. Problema mea e că este exagerat de statică. Practic 90% din carte sunt dialoguri nenumărate, adică vizual doar fețe care vorbesc, fără mișcare, fără acțiune. Acest volum este în sine doar o mare expozițiune și nu e corect că se vinde separat de volumele 2 și 3, făcând parte dintr-un întreg. Nemira s-a temut să riște cu toate 3 simultan, dar riscă efectul invers: acest volum să dezamăgească și să ducă la evitarea cumpărării restului. În rezumat, vizual (arta grafică) e foarte reușită, narativ este un eșec, separată de celelalte 2 volume.
Cartea prezintă numeroase operațiuni celebre de comando, dar fiecare expediată în câteva pagini (format foarte mic), prea pe repede înainte și atât superficial, cât și deseori incoerent. Se simte că autorii sunt soldați, nu scriitori sau jurnaliști, din moment ce nu reușesc deloc să distingă ce e important ca informație și ce nu. Drept urmare, lipsesc adesea elemente vitale de context și suntem inundați cu detalii absolut irelevante. Traducerea foarte proastă nu ajută deloc și acest aspect mă enervează tot mai tare la editurile românești, sincer să fiu. Nici eu, care de fapt le știam deja foarte bine (operațiunile), nu am rămas cu nimic. Fast food, nu recomand.
Academic nu am ce reproșa: totul foarte bine la documentare, structurare, neutralitate, dozare etc. Poate doar faptul că e clar necesar ca cititorul să aibă deja măcar rudimentele fundamentale de teologie (dogmatică), obligatoriu sa fi citit deja Biblia și recomandabil Coranul. Dar erau cumva subînțelese, deci 5/5.
Dar ca lizibilitate, eu am citit-o in câte 10-15 pagini trăgând de fiecare dată de mine (cu reticent succes) să mă întorc și (cu garantat eșec) să mai rămân. Cred că a fost cartea care a durat cel mai mult să o citesc, la doar 450 pag (înainte am citit mult mai repede una istorică de 850) și chiar s-a simțit ca o Golgota a lecturii. Deci 2/5 aici.
Media 3/5.
Avertisment: nu este o istorie a religiilor, ci o istorie a interpretării conceptului de Dumnezeu.
Așa cum au remarcat și alții, romanul pare asamblat din 2 părți diferite, și multora le place de abia după jumătate. Mie fix pe dos: prima parte e de fapt un cyberpunk destul de clasic, fără partea de cyber, dar care bifează totul la “punk”. Evident, mie mi-a plăcut chiar mult, deși e relativ superficial (4/5 aici). A doua este un heist în care singura parte mai deosebită e că merge prost, doar că, stil Marțianul, aici merge prost apoi prost apoi prost și tot așa de se duce repede orice suspans (2/5 aici, dar dacă vă plac filmele tip heist o să fiți încântați. Mie nu-mi plac deloc, decât eventual partea când sunt prinși). Medie 3/5. Spre supriza mea, după atâtea recenzii dezamăgite de la fanii Marțianul, eu am fost surprins mai degrabă plăcut. Artemis nu e Marțianul decât pe alocuri, e alt stil de sf și pentru mine (nefan Marțianul nici la carte nici la film) acesta a fost un mare plus. Recomandată? Da, dar pentru o vacanță.
Ok, Mieville a luat o poveste clasică despre o balenieră, a dat replace all la cuvântul “balenă” cu cel “cârtiță”, “corabie” cu “tren” și “și” cu “&” și gata, originalitate la maxim. Măcar pare mereu în mișcare, cam singura sa calitate. Era cât pe ce să spun că poate mi-ar fi plăcut la 12 ani, când citeam Jack London, dar de fapt pentru 12 ani e prea sângeroasă și prea încărcată ca scriere - eu-lui meu de 12 ani garantat nu i-ar fi plăcut, i s-ar fi părut greoaie. Altfel spus e prea infantilă pentru adulți și prea adultă pentru copii. Plus cea mai nasoală copertă din istoria omenirii, de la cel mai netalentat artist grafic din România.
This was probably a good book by 70s standards; it's still not a bad scifi and I did read it to the end (and the Grand Idea is captivating, though it had been redone several times since then); but for the modern reader, 50 years later, it also feels terribly slow, too straightforward and too dragged on - it was honestly a slug and I kept at it only for the explanation, which came too abruptly and too “told not shown”
Bună și în general la nivelul istoric optim între entry level (popularizare simplistă) și academic-universitar. Adică fix potrivită pentru a fi citită cu plăcere (nu stil curs) dar și interes (suficientă noutate și profunzime). Foarte bine echilibrată și ca “judecată morală”, ceva extrem de greu într-un spațiu unde întotdeauna eroii unora sunt criminalii altora.
Cantitate mare de informații bine structurate, bine echilibrate între istoria mică (indivizi) și cea mare (curente naționale și regionale).
Ca minusuri: inerent e și uneori plictisitoare pe termen lung (are 800 pag); e dezechilibrată între popoare (e de fapt o istorie a sârbilor; secundar turci bulgari, mult mai puțin albanezi, români, greci) și secole (e de fapt o istorie a sec. XIX până la ww1, sec. XX fiind mult mai fugar tratat , cu ww2 de-a dreptul pe fugă, iar războaiele iugoslave mai deloc).
Per total recomandabilă, dar de citit cu pauze.
I did not have a problem with the lack of originality, as I did not expect any. Also did not expect this to be Starship Troopers/Armor/Forever War level, and it wasn't, but better written than I expected from this type of milScifi (better written than Kloos). I did though have a small problem with the fast forward always jumping in time story, and a huge problem with the fact the MC is soooo extra smart, cool, lucky, talented, fast-learning, natural-talent and so on. Come on, man!