bloguldesefe
recenzie pe larg pe bloguldesefe.ro (curând).
Per total, cu toate că am rămas oarecum dezamăgit ca scriitură, în principal fiindcă am recitit recent și „Fundația” și acolo am fost mult mai tare re-impresionat, la recitire după 30 de ani „Caverne de oțel” mi-a dovedit că rămâne un roman foarte modern în idei, extrem de eficient în anticipație (și pe tehnic și pe social) și foarte eficient în a prezenta pe larg și a judeca profund o societate întreagă, deși este o carte doar medie spre scurtă ca lungime (acesta fiind pentru mine un plus).
A highly mixed bag of very good, okay and bad stories. Too mixed and too large for its own good. If half of them had been left out, the other half would have made a great anthology. This is not nearly as good as Wastelands 1, but also not nearly as bad as W3. Otherwise said, not great, not terrible...
La prima citire: prea 60s pentru gustul meu, și plictisitoare pe deasupra. ///
La a doua citire, ani mai târziu: mi se pare și mai proastă. Mai scad o stea (de la 2 la 1). E aridă și plictisitoare, pe deasupra de un stângism extremist naiv, ridicol și grav depășit de vremuri.
De necitit, infodump și personaje de carton doar pt a expune niște idei politice fără poveste propriu-zisă.
Infodump and then more infodump, but disguised ridiculously as dialogue: “you are this and that and rememeber when in the past you did this and that? O yes and my brother this and my sister that and now my father this! Yes but now the situation is like this and this and that”. Then some auctorial infodump again... Also, the world (and names) was very unoriginal and the behaviours just typical generic fantasy tropes. This was my second attempt with this author and clearly the last.
Nu-i rea în sine și are o doză bună de originalitate, dar m-a cam plictisit și, după prima din serie (față de care nu e sequel ci sidequel) cam e dezamăgire.
Un urban fantasy destul de lent și cu un POV extrem de limitat. Partea bună e că acum e zero YA, prima tindea puternic spre asta.
Nu voi mai continua seria, pe mine m-a pierdut.
Ediția Paladin are și probleme de redactare (de foarte multe ori nu sunt despărțite alineatele de dialog de cele de narațiune) și cea mai urâtă copertă ever, după cea de la “Marea de Fier” (același “artist” total incompetent).
Per total, o experiență mediocră.
O clonă de The Stand, dar complet nereușită, personajele fiind ridicol de sablonarde si exagerat de rele sau bune, la nivel de desene animate, iar finalul... zău.
O carte care pe de o parte e narativ la nivel de copii (unde King poate scrie foarte bine, vezi Talismanul), nici măcar ya, dar pe de alta se bazează pe “gore” exagerat și ultra-violență. Totalul iese complet necredibil, nelegat și efectiv enervant de prost, cu unele din cele mai proaste personaje scrise de King vreodată.
Mai bine citiți separat Apocalipsa sau Talismanul.
Complet nerecomandat.
Cred că la un moment dat Card s-a uitat la filmul horror The Thing în timp ce citea Lumii îi spuneau pădure de Ursula Le Guin și s-a întrebat: ce ar fi dacă le-aș combina și le-aș muta pe un fundal de tip dying Earth, stil Wolfe sau McAuley, la care aș adăuga o supradoză de cruzime și paranoia? Și foarte bine a făcut, fiindcă i-a ieșit unul dintre cele mai bune science fantasy ever, nu ca scriitură (e mult mai prost scrisă decât Ender) dar ca idei fascinante și ca un worldbuilding incredibil de bogat și profund, plus o surprindere mult mai bună decât în Xenocid a dilemei fără ieșire a contactului dintre 2 specii total incompatibile în modul de gândire. Mi-e greu însă să o recomand altora decât cititorilor experimentați în cărți bine întunecate și dure. Și cred și eu, ca și alte recenzii, că acest worldbuilding atât de complex merita măcar o trilogie, caz în care (aici zic doar eu) ar fi fost o fascinantă alternativă dark la Helliconia.
La a doua citire, nota mai scade. Chiar și așa, singurul roman de la Sanderson bun(icel). Am încercat Mistborn și e așa o porcărie YA șablonard care-mi insultă inteligența că nu vreau să mai aud de autor... cât despre Elantris, curge cam așa: 100 de pagini proaste (fiindcă sunt prost scrise, sacadat și anchilozat, deși povestea e bună), 500 bune și uneori foarte bune, 150 iar proaste (o combinație de lungeli, peste care poți sări liniștit, cu grăbeli în care inghesuie prea mult prea repede încât pare un rezumat sec al adevăratei povești). Poveste foarte bună, parțial în burduf de câine. Pot recomanda această carte drept lectură ușurică, dar cert nu și autorul.
For me, the first half was 5/5, but at 51% it all came crashing down: a character I felt very important for balancing the male MC was forcibly and heavy-handedly removed just to bring the female MC (already lame and annoying) next to the male one.
Furthermore, the book was already composed of several different POVs and jumped both backwards and forwards through time, which made it somewhat difficult to follow, but after half it introduced a completely new storyline with a different POV and different world-building, which was too much too late, while also turning the female MC simply into a McGuffin. After investing too much time in her for my taste anyway...
So overall a mediocre book and a series I will not keep reading.
On the other hand I loved the writing style, character building, dialogues, action scenes and mostly subtle evolutions of both people and events (only for the first half, actually) so I will look up other series of this author. I loved his tactical choices here (the small parts), I hated the strategic ones (their assembling together).
