Wyrms

Cred că la un moment dat Card s-a uitat la filmul horror The Thing în timp ce citea Lumii îi spuneau pădure de Ursula Le Guin și s-a întrebat: ce ar fi dacă le-aș combina și le-aș muta pe un fundal de tip dying Earth, stil Wolfe sau McAuley, la care aș adăuga o supradoză de cruzime și paranoia? Și foarte bine a făcut, fiindcă i-a ieșit unul dintre cele mai bune science fantasy ever, nu ca scriitură (e mult mai prost scrisă decât Ender) dar ca idei fascinante și ca un worldbuilding incredibil de bogat și profund, plus o surprindere mult mai bună decât în Xenocid a dilemei fără ieșire a contactului dintre 2 specii total incompatibile în modul de gândire. Mi-e greu însă să o recomand altora decât cititorilor experimentați în cărți bine întunecate și dure. Și cred și eu, ca și alte recenzii, că acest worldbuilding atât de complex merita măcar o trilogie, caz în care (aici zic doar eu) ar fi fost o fascinantă alternativă dark la Helliconia.