Micile plăceri ale morții

Mrakic scrie dur, balcanic, intens ca un pumn in gură. E pătrunzător într-un fel ancestral, patinând cu grație printre foile timpului - strămoși, prezent, viitor. A fost absolut natural să rezonez cu (fragmente din) poveștile sale.
Între golăneală și reverență, între cugetări și suduieli, între dorințe de expresie masculină și nesiguranțe paralizante, între expuneri banale și experiențe suprarealiste...
Goran coase cu un ac între toate aceste laturi și peste, brodând o pânză imposibil de descris altfel decât ca viața însăși.