Inimă de câine. Însemnări pe manşete

Tulburătoare, cel puțin. E cartea de premieră, primul exemplar prin care fac cunoștință cu acest autor. Nu știu dacă a fost o alegere foarte inspirată pentru o lectură de cunoaștere, dar nu e nici ceva de încadrat la ”regrete”. M-a stârnit suficient încât să mai vreau. Cât despre detalii, cele două nuvele mi se par pe niște poli opuși. Firul care le leagă e prezentat în sumarul de pe coperta din spate, însă mi-a fost greu să rezonez cu atmosfera și contextul istoric. E dificil de tras o concluzie unificatoare, fiindcă mi se pare că fiecare nuvelă are universul său, ba chiar stilul său și tempo-ul său distincte. ”Inimă de câine” m-a îngrozit și mi-a oferit un sentiment cât se poate de fioros, rece și real. Te poate răscoli în niște zone întunecate ale conștiinței. Dar am iubit-o pentru potențialul acesta provocator. Iar despre a doua...dificil de spus. Nu mi-a plăcut la fel de mult, m-am simțit confuză și în ceață pe tot parcursul. E greu de prins contextul plin de referințe culturale rusești, pentru un începător. E o experiență divizată, plină de frânturi care parcă nu se mai unesc într-un întreg cu sens. Multe cuvinte de altfel scurte, dar greu de cuprins...per total aș recomanda doar prima jumătate a cărții, e o nuvelă ce poate fi o antrenantă introducere în literatura rusă.