A Fire Upon the Deep

Cartea se derulează în două planuri:
- unul space opera; mediocru și banal, pe alocuri de-a dreptul prost, cam 2,5/5; multă imaginație de formă (specii în diverse forme) dar aproape deloc de fond (o amenințare foarte meh și aventuri foarte ”seen those before”); o singură bătălie spațială, prost descrisă, personaje unidimensionale (Pham) sau practic lipsite de personalitate (plantoizii); l-am comparat constant cu Hamilton, și Vinge a pierdut de departe;
- unul ”first contact” excelent, 5+/5, cu o rasă originală ca idee și interesantă, cu intrigi, trădări și războaie bine descrise și captivante; cu personaje credibile, imprevizibile și complexe (Oțel, Pelerinul, Jupuitorul, regina - foarte bine create); m-a făcut mereu să mă gândesc la ”Shogun”, în sensul bun;
Per total, e undeva la 4 și ceva; am avut tendința să-i dau un 5, dar nu pot, pentru că m-au enervat foarte tare personajele care acționează stupid și orbește, credule până la tâmpenie (Ravna), sau fixate unidimesional doar pe-o obsesie (Johanna, Pham); de asemenea, telegramele mi s-au părut obositoare prin întreruperea constantă a ritmului și prin faptul că reprezintă o metodă foarte leneșă de a prezenta fundalul. O carte foarte bună, chiar și-așa, deci voi citi și continuările.