bloguldesefe
Very well written book that unfortunately goes nowhere. We have a lot of mystery build up... and that is it. The book ends without an actual ending and with zero explanation of wtf was going on. Very unsatisfying and too bad, since the premises were very well constructed.
recenzie pe larg: https://bloguldesefe.ro/2021/09/12/cand-uiti-incotro-te-indreptai-in-intuneric-destinatia-gasita-nu-poate-fi-decat-una-singura-ship-of-fools-de-richard-paul-russo/
Sincer, nu mi-a plăcut deloc și nimic. Rămân fan Crobuzon, dar când iese din acel univers Mieville nu mă mai convinge. Aici totul e un haos narativ, cu o pleiadă de personaje monodimensionale și deseori enervante, cu un fel de clonare nereușită de Zei Americani dus mai spre dark și cu pretenții exagerate de “suspension of disbelief” care poate mergeau la Lovecraft acum un veac, dar nu mai pot funcționa în secolul 21. Am încercat să o citesc și in eng și în ro, cu același efect: după 100 si ceva de pag m-am lăsat păgubaș. Mai bine citiți separat Lovecraft si Gaiman și gata.
Toți sunt absolut tîmpiți: acționează mereu strict impulsiv, irațional și cu cele mai idioate decizii în cele mai idioate momente. Toate personajele sunt monodimensionale: fiecare are o caracteristică (furiosul, enervantul, fata bună, prostul) și atât. Majoritatea scenelor sunt extrem de previzibile. E evident nu doar ce o să se întâmple, dar deseori și când. Iar dacă la prima carte am tolerat simplificarea de dragul acțiunii, mi se pare prea mult să insistăm cu nivelul de BD într-o serie întreagă care se pretind romane. Ar fi trebuit să fie roman grafic. Retroactiv m-a făcut să îmi dau seama cât de slab a fost și “Fetița”, așa că o să corectez nota și acolo. Per total e cam de 2 stele (acesta) dar m-a înfuriat și prezentarea tuturor militarilor, constant, drept exclusiv prostalai sau malefici, așa că mai pierde una.
A pornit excelent, a continuat ok, a sfârșit lamentabil... si dup-aia tot a mai tinut-o langa 2 sute de pagini - o carte zombie. Sper ca editorul lui reynolds si-a facut harakiri, fiindca în masa aceasta gelatinoasa, labartata si enervantă se ascundea o carte bună. Dar reynolds, ca de fiecare dată, nu e in stare să se oprească pe granița dintre geniu si delir, iar cine ar fi trebuit sa-i dea două palme metaforice nu si-a facut treaba. Pe la pag 650 m-am oprit, efectiv furios. Nu tocmai efectul pe care mi-l doresc de la un hard sf... Nu mai spun cât de prost sunt scrise personajele, cat de inexistente sunt motivațiile lor si fortate deciziile, tepene dialogurile si dezlegata intriga. Păcat de lumea exceptional de bine si profund imaginata.
Idei bune (nu neapărat originale), dar execuție foarte slabă. Scriitura simultan grăbită si infinit lungită. Personaje nenumărate, obositor de multe, dar vagi, neconturate, indistincte și fără profunzime - se simt ca doar niște nume cu câte o caracteristică. Și aceea doar ca să bifeze categorii: negru gay? Checked. Negresă “cu atitudine” (mai bine zis agresivă)? Checked. Travestit asiatic? Checked. Și tot așa. Știți că susțin fățiș diversitatea, dar când e sinceră, nu doar sjw. Poveste? Unde? Doar o palidă copie de IT al lui SK, dar mult mai diluat. În plus, cartea este efectiv rasistă: albul este culoarea răului, albii-s sclifositi, albele niște Karen, bărbatul alb este un persecutor sadic, poliția strict si automat malefică etc. Din păcate, această leșinată carte pare scrisă de altă autoare decât Jemisina mediocră din Blood Moon și senzațională din Pământul Sfărâmat. O autoare foarte slabă. Ce s-o fi întâmplat? Nu știu, dar rezultatul este un mare eșec.
Incoerentă și complet nestructurată. În mod evident autoarea a încercat să dea o tentă literar-artistică... pentru care a primit și un Nobel, de altfel. Numai că eu speram la o carte documentară. Pe deasupra, am rămas cu impresia că a colectat amintirile acestor oameni, dar pe cele de la bărbați nu le-a înțeles, ci doar le-a colecționat ca pe niște insecte ciudate (pe cele de la femei se simte evident că le-a empatizat altfel). Ceea ce mi-a lăsat mai degrabă o senzație de lipsă de respect și de interes cumva extern veteranilor (nu și de prezentare incorectă, cum a mai fost acuzată, ci pur si simplu de nu-prea-înțelegere, poate și din mai slabe calități intelectuale). Ca și Oscarurile, Nobelurile mi se confirmă iar și iar drept excelente... contra-recomandări.
